Na, acesta este locul despre care v-am mai scris, că am pierdut aproape o zi cu sortarea. Deși sunt mici, și sertarele de sub pat și noptiera, și aproape nimic n-am în ele, totuși m-au preocupat mult. Mai precis o singură cutie de pantofi cu muuulte, multe hârtii: amintiri, desene din vârsta preșcolară de la ambii copii, felicitări făcute de ei la orele de lucru manual, primele șuvițe tăiate…
Dar în aceea totuși a avut dreptate Marie Kondo, că e mai bine să lași pe urmă obiectele cu valoare emoțională. Dacă începi sortarea obiectelor inutile cu acele categorii de care nu ești așa atașată, până la urmă te obișnuiești, și vei putea decide mai ușor care sunt obiectele care într-adevăr te bucură. Și care sunt acelea pe care le ții doar să nu jignești pe cineva.
Sertarele de sub pat
Din cutia de amintiri foarte puține lucruri am reușit să arunc. A fost între ele și un balon verde ofilit, rupt și lipicios. Cred că l-am păstrat pe vremuri (de vreo 16 – 17 ani), pentru că era desenat de către fiica mea un omuleț pe el. Dar era deja atât de lipicios, încât aproape nu se mai vedea nimic pe el. Poate dacă puneam pudră în el, atunci la început…
Am mai aruncat niște zdrențe și din sertarele de sub pat. Ce să facem?! Străngerea boscârțelor e contagioasă. Sau se ia prin gene de la mamă la fiică? Noi am vrea numai să le reciclăm creativ. Doar pentru DIY le ținem… Ca într-o zi… Off!
Noptiera din camera mică
Încă două tuburi de prosop de hârtie au mai aterizat în grămada de hârtii care va merge la Rorec. Pe astea l-am ținut pentru torturile de scutece. Dar n-o să am nevoie de atâtea. Și așa se tot golește unul, dacă chiar voi avea nevoie de el. Dar până acum nici unul n-am folosit. Ori cu un prosop bebe am fixat etajele tortului, ori cu un joc de dentiție. Așa măcar i-am putut ascunde ambalajul mare, și nici nu trebuia desfăcut.
De aici din noptieră aș mai vrea să scap de multele. Abia am așteptat să fie tragerea la sorț de Moș Nicolae la fiul meu în clasă. Că avem câteva bijuterii noi primite de fiica mea, pe care nu le-a purtat niciodată. Și niște bigudiuri, pe care le-a cumpărat, dar nu le-a folosit niciodată. Că și-a dat seama că pentru părul ei s-ar potrivi bigudiuri mai mici. Și am sperat că fiul meu va trage o fată. Așa a și fost. Și încă i-ar și sta bine bijuteriile. Dar fiul meu m-a trezit la relitate: „Nu vrei să-i duc și un buchet de flori și verighete?” 🙂 E în a opta.
Nah. Va trebui să i le găsesc eu o gazdă. Mai este aici și o păpușică de textil, și sunt și câteva plușuri. N-aș vrea să se prăfuiască în zadar la altcineva în casă. Mă mai gândesc cine s-ar bucura pentru ele. Au mai fost câteva mărunțișuri care au sfârșit în gunoi (agrafe rupte, elastice de păr, etc.). Dar cred că dacă aș mai face o tură de decluttering, aș mai găsi de aruncat.
Nah, pentru asta trebuie mers tot timpul roată. În asta dau dreptate lui flylady și nu lui konmari. Cum aș putea decide într-o singură zi la atâtea mărunțișuri ce să râmână și ce să plece? Încă nici aia n-aș ști exact unde țin toate obiectele din aceeași categorie. Să zicem din categoria komono (mărunțișuri diverse). Cu siguranță aș rata ceva. Femeia asta habar n-are câte mărunțișuri avem împrăștiate prin casă!
