Când am aflat că simptomele mele ciudate sunt cauzate de spondiloză, am început să caut cât mai multe remedii pentru această boală obositoare. Am găsit pe net un articol în care un specialist de coloană a recomandat pentru cei ce lucrează la birou sau efectuează orice muncă statică șezând pe scaun, să folosească pe șezut o pernă sau un burete de forma unei pene, cu partea mai mică în față, astfel încât să stea înclinat/ă înainte, deoarece acest lucru ajută la poziția corectă a coloanei vertebrale. Adică să nu stai cocoșat.
De altfel, așa înclină și copiii scaunul când se leagănă cu el. Așa că, dacă pot avea grijă de ei înșiși, lasă-i să stea așa pe scaun! Mai ales dacă stau timp îndelungat.
Pentru că degeaba pierzi timpul la recuperare, fizioterapie și kinetoterapie, dacă după aceea lucrezi toată ziua într-o poziție incorectă. Anulezi aproape tot rezultatul obținut. Așa că m-am gândit să-mi fac și eu o astfel de pernă pentru spondiloză. Cu atât mai mult, deoarece la locul de muncă avem niște scaune ergonomice la care nu se poate regla poziția șezutului, decât a spătarului. În plus, șezutul stă înclinat spre spate în loc să încline înainte.
Materiale necesare pentru perna de spondiloză
Am avut o pernă obișnuită pentru dormit cu spumă de memorie, dar era cam uzată. Plus era prea joasă pentru umerii mei, așa că m-am gândit s-o reciclez, și s-o folosesc ca pernă de șezut. Numai o husă nouă trebuia să-i mai cos, pentru că cea veche s-a subțiat demult și am aruncat-o. Aveam însă ceva pantaloni uzați, pe care nu i-am aruncat în pregătirile de Paști. Vedeam în fața mea ceva fain confecționat din ei. Ori o geantă, ori o husă pentru perna asta de spondiloză.
Am mai găsit și niște bureți din ceva ambalaj (nici nu mai știu ce), pe care i-am păstrat că vor mai fi buni pentru ceva. Le și pot folosi acum pentru a înălți un pic perna într-o parte. Așa înțelegi deja de ce am scris despre debarasare, așa-i? Am tendința de a strânge lucrurile pentru a le reconfecționa. Numai o singură problemă este: am mai multe idei, decât timp… Offf…
În cele din urmă m-am decis să fac husa, pentru că am mai mare nevoie de pernă decât de geantă. Și nici n-ar fi ieșit o geantă prea frumoasă din ei, iar culoarea gri a pantalonilor se potrivește foarte bine cu culoarea scaunului de birou, așa că nici nu se va observa (lucrez cu publicul).
Așa am făcut perna de scaun pentru spondiloză
Am tăiat bureții lungi la lungimea pernei.
I-am așezat pe partea mai înaltă. Am folosit și rămășițele pentru un plus de grosime.
Am tăiat pantalonii la lungimea pernei, plus partea laterală și rezerva de cusătură. N-am măsurat cu centimetrul, numai cu mâinile și ochii. 😉
Cu grijă am tăiat în două pantalonii în dealungul cusăturii dintre picioare.
Am prins cele două părți pe dos (față-n față) cu ace de gămălie, ca să văd cum se așază pe pernă, și dacă o va cuprinde. Am tăiat surplusul de material datorită formei în V.
Le-am luat jos de pe pernă, le-am întors pe față, și am cusut fermoarul pe ambele părți ale uneia dintre capetele mai înguste ale husei.
Le-am întors din nou pe dos, și am cusut celelalte trei laturi (față-n față).
Am și terminat husa de pernă pentru spondiloză.
Nu trebuie să fie perfectă nici croiala, nici cusătura. Important e să te îndemne să stai cu spatele drept. Folosește partea mai groasă în spate și partea mai subțire în față, parcă ai aluneca jos de pe ea!
Ar fi și mai bună dintr-un material mai tare, care își păstrează forma, nu buretele cu memorie care se comprimă sub tine, dar acum astea le-am avut la îndemână. E mai bine decât nimic.
Dacă ți-a plăcut ideea, înscrie-te la newsletter, și încerc să-ți trimit și altele (cum îmi permite timpul)! Plus primești un e-book cadou cu niște idei pentru ușurarea treburilor gospodărești.
