E drept ca n-am scris de mult jurnal de multumire, desi mi-am propus ca voi scrie in fiecare sambata, dar am renuntat deja la perfectionism, si cred ca nu e voie sa-l lasam sa ne paralizeze in ceea ce vrem sa facem, in ceea ce trebuie sa facem.
Mai intâi aș fi vrut să scriu un jurnal de mulțumire de genul:
♥ a fi iubita ♥ painea copiilor (vindecarea, eliberarea) ♥ familie convergenta ♥ planuri si idei noi (oportunitatilor numai imaginatia poate impune o limita) ♥ salata de „boef” (cu carnea de pui din supa de carne) ♥ ceai de sunatoare ♥ mic dejun: iaurt light amestecat cu fulgi de ovaz, fulgi de cocos si visine conservate crude (cu fructoza si putin conservant) ♥ a participa la exercitii PSI si la un training la locul de munca in zilele de lucru si nu in zilele libere
Dar vazand ce se intampla in lume (vezi teroarea din Franta si din intreaga lume, plus ce s-a intamplat la Colectiv, ca numai sange vezi peste tot daca deschizi televizorul), am hotarat ca nu pot fi „sunshine and happiness” pe blogul acesta, parca nimic nu s-ar fi intamplat…
Desi scopul meu initial era sa scriu un blog femeilor de azi, care le va ajuta sa faca fata provocarilor de la locul de munca si de acasa in acelasi timp, sa fie armonie in viata si in sufletele lor, si nu acela de a scrie doar despre credinta mea in Dumnezeu si de a va impartasi versete din Biblie, totusi, cred ca ar fi politica de strut, daca as scrie numai despre lucrurile frumoase din viata asta, si un foarte mare lux, daca v-as impartasi numai idei practice pentru gospodarie de managementul timpului si al banilor, si nu v-as arata izvorul adevarat al pacii, libertatii si securitatii, prin care putem trai cu adevarat.
Doar ieri am aflat ce s-a intamplat in Franta (alaltaieri nu m-am uitat la televizor). Cand am ajuns la locul de munca m-au asteptat aceste imagini ingrozitoare. „Ce s-a intamplat iarasi?”
Oamenii mor ca mustele. Aici 55, acolo douasute si ceva, in alta parte 129… Desi, vazand tot mai des imagini asemanatoare, pragul de stimuli incepe sa creasca, totusi pot avea impact puternic emotional, care te pot afecta in efectuarea muncilor cotidinene (inclusiv a celor gospodaresti).
Asadar sa stea aici, in jurnalul de multumire Psalmul 91, de care imediat mi-am adus aminte, cand am vazut ce se-ntampla in Franta:
„1. Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic,
2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!”
3. Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei.
4. El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!
5. Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua,
6. nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare.
7. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
8. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai.
9. Pentru ca zici: „Domnul este locul meu de adapost!” si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare,
10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tau.
11. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale;
12. si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra.
13. Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi. –
14. „Fiindca Ma iubeste – zice Domnul – de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.
15. Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi.
16. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea.”
Să ne înălțăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer!
Alege și tu
ca Domnul să fie locul tău de scăpare și cetățuia ta!
Și doar după aceea citește-mi e-book-ul… Nu pentru că altfel nu ți-l trimit, ci pentru că e mult mai important.
