Am ajuns în zona trei cu debarasarea flylady. Adică în camera mare, care la noi este livingul pentru toată familia. Dar totodată înseamnă și dormitorul pentru fiul meu, pentru că aici doarme pe o canapea extensibilă, despre care am mai scris că vreau s-o vând. Am pus deja anunțul pe olx. 🙂 În această cameră avem 5 dulapuri suspendate pe care le-am desemnat bibliotecă. Așa ceva ca astea. Dar în altă culoare și puțin altfel. E de culoarea negru-maro (wenge?), și are și două dulapuri cu uși culisante pentru haine și jucării. Noi le-am cumpărat mai demult, și nu mai găsesc pe net imagine de pe această combinație de dulapuri suspendate.
Să vedem ce am aruncat din cele 5 dulapuri suspendate
Să începem cu primul dulap
Poate știți deja că noi suntem cititori de Biblie (poate că v-ați dat deja seama din articole – dacă nu, vă zic acum). O singură problemă este cu Bibliile. Li se rup prea repede coperțile cartonate. Cel puțin la variantele noastre. În dealungul anilor ni s-au adunat vreo 15- 20 de Biblii. Numai din cauza asta. Problema este că ne pare rău să le aruncăm (mai ținem minte foarte bine de regimul Ceușescu, în care au făcut hârtie igienică din ele).
Însă legătorii de cărți nu prea se mai găsesc. Sunt prea rupte ca să le dăm mai departe așa. Dar tot nu-mi vine să le arunc. Totuși e cuvântul lui Dumnezeu. Dar totodată n-are sens să le ținem în dulap, dacă oricum nu le folosim, și ocupă aproape un raft din cele 5 dulapuri suspendate. Deocamdată le-am sortat și așteaptă pe podea ce să fie cu ele. (De când am început să scriu articolul anul trecut, am reușit să le donez la un azil pentru bătrâni. Poate le și leagă ei. 🙂 )
Cartoane strânse pentru un to do list permanent
Tot în primul dulap suspendat am o grămadă de cartoane albe pe care le-am strâns pentru a face un to do list permanent (despre asta plănuiesc să scriu mai târziu). Ideea este că „lista” se face o singură dată pe niște cartonașe. Pe fiecare cartonaș se trece căte-o sarcină dintre treburile gospodărești, ca apoi să fie reutilizate tot timpul. Cartonașul cu sarcina odată făcută, se mută cu atâtea zile în urmă, cu câte zile mai târziu trebuie repetată. Dar despre asta mai târziu.
Esența este că am tot strâs cartoanele din diferite locuri. Din ambalajul ciorapilor, din ambalajul pijamalelor, din diferite cutii de bomboane, etc. Acum am selectat cele mai curate și frumoase exemplare, iar restul am aruncat în grămada care va merge la Rorec. Și o vreme nu-mi mai trebuie niciuna. (Întretimp se pare că nu mai merită să le cărăm la Rorec. Ni s-a zis că se dă doar un ban pe kil. Adică 0,01 lei! Când am dus ultima oară, poate în 2016, s-au dat 16 bani. Asta la 50 de kilograme, cât se pare că avem noi acum, ar însemna 8 lei. Dar așa nu se mai încurajează oamenii să ducă maculatura la ei. 🙁 )
Aici aș menționa că dacă ai cărți împrumutate și le găsești în timp ce te debarasezi, nu uita să le înapoiezi proprietarului inițial!
De tot felul
Am aruncat invitațiile de nuntă vechi. Ei bine, am păstrat vreo 2 care mi-au plăcut mai mult. Înainte aveam toate invitațiile primite de vreo 15 ani. M-am descotorosit și de niște decorațiuni DIY de zi de naștere, care n-au ieșit destul de bine, însă atunci totuși le-am păstrat.
Am găsit și niște folii rătăcite cu tot felu’ în ele. Le-am golit și le-am pus la loc, într-un sertar cu rechizite și alte lucruri pentru școală. La fel și foarte multe hârtii rămase din caiete aproape pline, pe care mi-a părut rău să le arunc. Însă erau aruncate alandala, în care dulap am găsit loc să le bag repede, unde mai era un cm gol. Acum le-am mutat într-un alt sertar, mai aproape de rechizite, și toate la un loc, să le pot controla cantitatea și să fiu mai organizată. Am și dus din ele într-o grupă de copilași mici.
Dulapul cu acte și documente
Facturi de utilități vechi
De aici am aruncat facturile vechi. Nu mai păstrez nici măcar ultima. După ce o plătesc, o și arunc. Păstrez doar ultima chitanță și atât. Dar și în asta m-aș mai putea dezvolta. Tare mă gândesc să schimb modul de facturare și la curent. Doar la asta mai am factură fizică. La telecomunicații îmi vine doar electronic. Dar chitanțele de la Asociație nu le-aș arunca pentru nimic. Atâtea aude omul!
Documente și analize medicale
Tot în acest dulap suspendat țineam hârtiile medicale. Le-am verificat, și am aruncat analizele de laborator vechi. Ce sens are o analiză de 10 ani? Dacă ai nevoie neaparat de ele, du-le și predă-le la medicul de familie! Nu le mai arhiva acasă! Am aruncat radiografiile dentare vechi, lentilele de ochelari fără dioptrii care au fost inițial în rame. Pe astea le-am păstrat mai demult ca să fie mai ușor de făcut lentile noi după cele originale. Dar mi-am dat seama că se pot face și fără. Și oricum nu le-am dus cu noi când trebuia. De fapt așa mi-am dat seama că se pot face cele noi și fără ele.
Am aruncat cinci cataloage Ikea. Asta înseamnă o schimbare radicală la mine. Mai demult nu le-aș fi dat pe niciun ban. Am păstrat doar cel mai vechi, care are vreo 20 de ani, și cel mai nou, cel de 2019. La aia m-am gândit că dacă le păstrez pe toate în fiecare an, încetul cu încetul va trebui să cumpăr un dulap pentru ele. Nu mi-a fost ușor, dar încep să mă obișnuiesc cu ideea. Mai demult am putut să mă uit la ele ore întregi. Aș vrea să mă schimb. Să ies din lumea visurilor în realitate. Să fiu mai pragmatică. Să am locuința ca în cataloage, nu să mă uit toată ziua la cataloage. Această debarasare m-ajută și la asta.
Am aruncat și diagrama goblenului cusut deja de vreo 16 ani. Oricum nu-l voi mai coase încă odată.
Dulapul cu amintiri, CD-uri și winchestere
Ce caută în acest dulap încă o pungă de cadouri cu și mai multe pungi de cadou în ea? Nu-i adevărat! Deja a treia grămadă rătăcită prin casă. Nah, din cauza asta n-ar funcționa la mine metoda Konmari! N-aș avea nici habar care categorie unde este. Adică acum deja aș avea… 🙂 Dar înainte să încep debarasarea, n-aș fi avut.
Avem o grămadă de CD-uri și DVD-uri cu muzică, jocuri și altele, cumpărate pe bani grei. Din vremurile când încă nu pe youtube ascultam muzică. Deocamdată am aruncat cutiile de carton și plicurile în care erau organizate, și le-am aranjat altfel, mai uniform. Plus am aruncat o pungă plină de carcase CD pe care le-am păstrat mai demult de rezervă, dacă s-ar sparge vreuna. Însă dacă nici nu sunt folosite, cum să se spargă? Am și uitat de ele. Încă o grămadă de gunoi!
Am scăpat și de majoritatea indigourilor uzate. Am păstrat doar câteva dintre cele care nu erau încă tare zgâriate. Poate vom mai avea nevoie de ele la copierea unui tipar sau la pictarea unei farfurii… Da, eu mai am și sugative. 🙂 Și alea sunt bune pentru scos pete de ulei, grăsime sau ceară. Am rărit și picturile copiilor de la școală și grădiniță.
Dulapul cu Burda
Nah, Burdele și revistele cu modele de tricotat nu le arunc! Știu că sunt croitorese care scot tiparele din mijloc, și păstrează doar alea. E drept că așa ocupă doar jumate, însă așa nu mă mai inspiră. Eu nu sunt croitoreasă. 🙂 Eu cos doar din hobby, și am nevoie să văd modelele gata confecționate. Și îmi place să mă uit la ele pur și simplu. Idem cataloage Ikea. Dar cataloagele Ikea își pierd din actualitate (unele modele nu se mai fabrică – deși ideile din ele mai pot inspira), însă hainele se pot confecționa oricând. E drept că se schimbă și moda, dar am încercat să iau doar Burda cu modele clasice.
Am avut o colecție de 50 de bani, dinalea cu serie limitată. Deja s-au adunat 20 de lei. Le-am ținut pentru onorarea fiului meu pentru ștergerea prafului, dar cred că n-am plătit din ele nici măcar o dată. Așa că le-am dus frumos și le-am schimbat. O colegă s-a bucurat de ele, pentru că și ea le colecționează. Interesant că mai demult n-am vrut să-i dau nici unul din modelul cel mai nou din 2017, iar acum i-am dat toată colecția. Tare m-a schimbat această decizie de a mă debarasa.
Tot în acest al patrulea dulap din cele 5 dulapuri suspendate am ținut și instrucțiunile de montare ale mobilelor cumpărate la Ikea. M-am uitat prin ele, și am aruncat dublurile (la fiecare corp se dă câte-un exemplar). Am aruncat și pe acelea despre care știu sigur că nu vom mai avea nevoie de ele, pentru că sigur nu vom demonta mobila respectivă. Oricum se găsesc toate și pe site-ul Ikea. Dar totuși, de siguranță am ținut câteva pentru orice eventualitate. Poate nu va funcționa netul în cea mai mare harababură în mijlocul renovării… 🙂
Hărți vechi, notițe universitare & co.
A, da! De hărți nu vom mai avea nevoie. Am scăpat de câteva: Timișoara, Budapesta, Oradea, Debrețin… Am executat și notițele și lucrările universitare cu care am fost milostivă până acum. Treptat-treptat am aruncat din ele, dar acum am aruncat tot.
Am scăpat și de revistele Sensiblu și Mol, de rețetele de budincă Dr. Oetker niciodată preparate (aveau imagini vesele cu figurine pentru copii, de aceea le-am ținut până acum. Dar oricum nu ne uitam la ele, numai când făceam din când în când ordine în dulap.)
Am alungat și invitațiile la ultimul sunet de la persoanele cu care oricum nu mai țin legătura de vreo 20 de ani. A, și încă ceva important!
Instrucțiuni de utilizare și garanții
Nu vreau să lungesc mult, pentru că asta ar merita un articol întreg… Dar am aruncat și multe instrucțiuni de utilizare și niște garanții expirate. De multe ori nici nu mai avem aparatul sau produsul respectiv, dar mai ținem hârtiile lui. Sau cablurile… Pentru ce?!
Al cincilea dulap suspendat
Iar dacă găsești cărți care nici nu-ți inspiră bucurie, și știi sigur că nici nu le vei (mai) citi vreodată, donează-le sau vinde-le pe net sau la anticariat! Acum eu n-am avut noroc cu astea. Am câteva cărți pe care le tot „vând” pe olx. Dar numai de una singură am reușit să și scap. E drept că sunt niște manuale universitare care își pierd din actualitate în fiecare an (de economie politică și informatică).
Iar de restul am încercat să scap la un anticariat. Dar tanti s-a supărat pe mine, și nu le-a luat. A zis că nu le mai poate vinde înainte de Crăciun. Dar asta eu nici nu am cerut de la ea. Însă am avut impresia că vrea să-și închidă anticariatul în ianuarie sau să se mute, și de aceea n-a avut chef să le ia. Am mers eu prima dată cu listă, cum v-am recomandat și vouă, să nu le cărați până când nu vă asigurați că le și preia cineva. Însă ea a insistat că vrea să le și vadă. Așa după titlu a zis că i le trebuie. Numai că nu m-am gândit că vrea să-și închidă prăvălia, și au trecut câteva luni între interesarea mea și punerea în aplicare. Aveți grijă de asta!
Dacă și voi aveți dulapuri în living, chiar dacă nu sunt dulapuri suspendate, și am reușit să vă inspir cu această scriere, faceți și voi o debarasare temeinică, ori cu metoda flylady, ori cu metoda konmari! Important e să vă descotorosiți, ca să aveți aer suficient în casă și să trăiți mai degajate.
