Care mama n-a suspinat asa niciodata: „Atata am de lucru si voi nu faceti nimic?! Ia puneti si voi mana pe ceva!” sau asa: „Bani, bani, bani! Mereu numa’ banii! Tot timpul numa’ bani va trebe’. Ce credeti, ca eu jefuiesc banca in fiecare noapte?!”? Mai ales acum, in perioada cumpararii caietelor speciale si a cheltuielilor scolare (fiica mea e in clasa a XII-a, in anul de dat bani, stiu ce vorbesc ;) )…

Nici nu este de asteptat de la copii sa-si dea seama singuri ce-i de lucru acasa, pentru ca, sa recunoastem, nici noi nu ne-am dat seama atunci, cand eram noi copii. Abilitatea aceasta oarecum vine din instinct impreuna cu maternitatea.

Cand copilul meu mai mare era bebe, am citit intr-o carte educationala americana, era scris tot de Dr. James Dobson (The New Dare to Discipline), ca recompensarea copiilor cu bani pentru munca lor de acasa (cum ar fi stergerea prafului, ducerea gunoiului, spalarea vaselor, mici reparatii prin casa sau gradina, vopsirea gardului- ca in Aventurile lui Tom Sawyer :) , spalarea usilor, pastrarea ordinii in camera de copii, etc.), e o metoda exceptionala de a obisnui copiii cu munca de acasa, dar, dupa parerea mea, si cu ideea ca pentru bani trebuie lucrat.

Plus, ii ajuta sa invete sa numere, sa calculeze si sa gestioneze banii, si nu in ultimul rand, sa doneze. Prin singurul fapt, ca ei au lucrat pentru banii aceia, ii vor aprecia mult mai mult, si nu-i vor strica pe lucruri inutile. Sau daca totusi, vor trage consecventele foarte rapid.

Aceasta metoda functioneaza perfect doar atunci cand recompensa se da imediat dupa ce copilul a terminat munca dorita.

N-are niciun sens sa promitem copilului de 9 ani ca va primi o masina la varsta de 16 ani in cazul in care va invata bine in urmatoarele 7 ani – zice Dobson. Sau sa promitem fetitei in iulie o papusa noua de Craciun in cazul in care va pastra ordinea in camera sa. Nu-i tentanta nici acea promisiune catre copiii din clasa a II-a sau a III-a, ca vor putea petrece vacanta la bunici, daca in timpul anului vor fi cuminti. 

De ce?

Cei mai multi copii nu pricep si nu sunt capabili sa retina zi de zi un scop pe termen lung. Pentru ei timpul trece foarte lent, recompensa pare irealizabila, pentru care nu merita sa faca efort.

Atunci ce se poate face?

  1. Infiinteaza obiective clar definite si bine descrise: trebuie concretizat ce inseamna a fi cuminte si a pastra ordinea in camera (adica: sa se spele pe dinti fara sa-i zica parintii, sa-si puna hainele la loc, sa vina la cina la prima solicitare, sa nu imprastie samburii de prune, batistele de hartie si patroanele de cerneala golite in camera, sa stea in liniste pana cand trebuie sa te concentrezi la declaratia fiscala, etc.).
  2. Recompensa trebuie sa fie imediata: imparte-o in mai multe prize mici si da-o in fiecare seara pentru scopurile atinse in ziua aceea!
  3. Recompensa nu trebuie sa fie neaparat de natura materiala: de multe ori cuvintele apreciative pot sa faca minuni.

Multora nu le place metoda aceasta, fiindca li se pare ca dau mita copilului, si, ca ceea ce fac, seamana cu dresarea animalelor. Si oricum, alocatia pentru copii e dreptul copilului pentru bani de buzunar, nu-i asa?! Se tem ca astfel vor deveni materialisti, dar ulterior totusi le dau alocatia pentru copii fara a concretiza asteptarile fata de ei. In schimb urla, se cearta, implora, ameninta, pedepsesc si se culca cu dureri de cap si remuscari, promitand ca inca un copil nu vor mai avea.

Eu personal tind spre calea de mijloc: parerea mea este ca nu e bine nici sa nu dam niciodata bani de buzunar copiilor, numai aceia pentru care au si lucrat, dar nici sa le dam banii tot timpul, fara sa faca vreun efort pentru ei.

A fost o perioada cand le-am dat si eu alocatia pentru copii, ca drept inalienabil, dar nu le mai dau. Insa primesc bani de buzunar cand pleaca in excursii sau tabara. In rest primesc bani pentru notele bune, de la 8 in sus, mai mici de obicei oricum nu prea au :) , si pentru alte lucrari prin casa (stergerea prafului, coaserea nasturilor, etc.).

Voi ce părere aveți despre asta: să dăm bani de buzunar la copii sau nu?

Scrieți-le în comentarii!

Share Button