E gata foarte repede, dar și trece rapid. Nu e mult de lucru cu ea: nu trebuie întins aluatul, nu trebuie uns cu ou. De fapt e un chec cu mere și nuci. Ia să vedem cum se face această prăjitură cu mere și nuci!
Nu vei avea nevoie de foarte multe ustensile, decât de:
- un castron adânc,
- o răzătoare cu găuri mari și mici,
- un tel sau furculiță mare,
- o lingură,
- o tavă de copt și eventual hârtie de copt
Prăjitură cu mere și nuci – ingrediente:
- 4 ouă
- 10 linguri cu vârf zahăr
- 2 plicuri zahăr vanilat (opțional)
- 1/3 lingură scorțișoară măcinată
- 1/3 lingură bicarbonat de sodiu
- 6 mere
- 10 linguri ulei
- 17 linguri cu vârf făină
- 120 g nuci
Turnăm aluatul pentru prăjitura cu mere și nuci într-o tavă
Prăjitură cu mere și nuci – mod de preparare:
Amestecăm ouăle întregi cu zahărul, zahărul vanilat, scorțișoara și bicarbonatul folosind telul pentru spumă. Dăm merele pe răzătoarea mare în același castron mare. Adăugăm și uleiul. La final încorporăm și făina și nucile date prin răzătoarea mică.
Amestecăm bine aluatul și îl turnăm într-o tavă unsă și tapetată cu făină sau cu hârtie de copt (atunci nu trebuie uns).
O coacem în cuptor la 180°C timp de 40 minute sau până la proba scobitoarei (sau a nasului ;)). Timpul de coacere poate varia în funcție de mărimea formei de copt și de tipul cuptorului. Și de funcția folosită.
Eu am copt-o 30 de minute la funcția de aer forțat într-o tavă de 30*42 cm. Așa a ieșit foarte subțire, cam de 1,5 -2 cm. De aia am scos-o după 30 minute, fiindcă a căpătat deja o culoare aurie, mirosea fain și de scobitoare nu s-a mai lipit. N-am vrut să ardă… Dar puteam s-o mai țin puțin, fiindcă după răcire am observat că a rămas prea zemoasă în interior și n-a crescut suficient. Poate data viitoare voi folosi funcția de coacere prin convecție sau voi stoarce puțin zeama din mere. Acum n-am vrut să-o storc, pentru că la prăjitura cu mere de obicei nu-mi place să fie prea seacă umplutura, dar se pare că amestecate cu făina se comportă altfel.
Se feliază după răcire. Eu am feliat-o cu un pahar de sticlă, așa nu se zgârie tava și se taie uniform (ceea ce pică dintre cercuri, trece îndată ;), nu aruncăm nimic, am mai zis, nu?).
Se poate presăra cu zahăr pudră, nuci măcinați, etc. Dar părerea mea este că și așa „simplă” e destul de plină cu nuci, nu mai trebuie încărcată cu nimic.
Dacă iese prea subțire se poate tăia în două la mijlocul tăvii, și se poate da o parte cu un strat de gem de caise sau magiun de prune și cealaltă parte lipi pe deasupra (sau chiar și rondelele). Atâta mai suportă. Dar și așa simplă e foarte bună această prăjitură cu mere și nuci.
Marginea e cea mai gustoasă…
